197 de ani de la descoperirea Antarcticii. România poate revendica 15% din Antarctica

Pe 30 ianuarie 1820, englezul Edward Bransfield a descoperit Antarctica. La 197 de ani de la acel moment, un lucru mai puțin cunoscut este faptul că țara noastră poate avea o colonie pe acest continent cu o suprafață de zece ori mai față de suprafața actuală a României, care măsoară doar 238.391 de kilometri pătrați.

Este vorba de un teritoriu de 15% din Antarctica, continent pentru care se desfășoară procese internaționale îndelungate de revendicare, așa cum ne-au precizat oameni de știință care l-au cunoscut pe Teodor Negoiță, explorator român decedat în 2011 și care a făcut incursiuni pe continentul de la Polul Sud. Există opt state care au revendicări asupra unor teritorii din Antarctica. Aceste țări și-au amplasat în cadrul propriilor teritorii baze de observație și studiu științific.

Este vorba de Argentina, Marea Britanie, Chile, Norvegia, Noua Zeelandă, Australia, Franța și Brazilia. Pe lângă aceste regiuni, în Antarctica mai este o suprafață care este denumită Zona Neutră și care măsoară peste două milioane de kilometri pătrați din cei 14 milioane de kiometri pătrați cât măsoară întreg continentul aflat la Polul Sud.

 “În baza înțelegerilor internaționale și ale expediiților românești în Antarctica, diplomații români pot solicita ca această zonă să fie administrată de țara noastră”, ne-a declarat un cercetător din domeniu. Potrivt acestuia, regiunea care ar reveni României, cele peste două milioane de kilometri pătrați ar însemna 15% din suprafața Antarcticii.

Harta

Antarctica, revendicată doar simbolic

Reamintim că Emil Racoviță a explorat acest continent descoperit în 1820 în anul 1897 în cadrul unei expediții internaționale. Reprezentanții Ministerului Afacerilor Externe ne-au precizat că o astfel de idee nu este posibilă.

„Antarctica are un regim juridic special, guvernat de Tratatul Antarcticii (Washington, 1 decembrie 1959), la care este parte și România.  Tratatul prevede că teritoriul Antarcticii poate fi folosit doar pentru scopuri pașnice și stabilește libertatea de cercetare științifică în Antarctica.

Dispozițiile tratatului nu afectează revendicările teritoriale formulate până la momentul adoptării sale (respectiv cele ale Argentinei, Australiei, Chile, Franței, Marii Britanii, Noii Zeelande și Norvegiei). În același timp, în conformitate cu art. IV al Tratatului de la Washington, pentru perioada de valabilitate a Tratatului nu este permisă nicio nouă revendicare teritorială”, ni s-a transmis de la minister.

Antarctica

România este implicată în activitățile de cercetare științifică desfășurate în Antarctica, în baza unui Memorandum de Înțelegere semnat cu partea australiană, putând utiliza în acest scop baza Law (căreia i s-a atribuit și titulatura ”Racoviță-Negoiță”), sub administrare australiană.

La fel, alți experți în diplomație pe care i-am consultant se îndoiesc de reușita unei astfel de inițiative.  Chiar și dacă s-ar face acest lucru, revendicarea va fi una simbolică pentru că în Antarctica nu locuiesc decât cercetători. Însă în viitor, statele care dețin suprafețe pe acest continent pot obține controlul efectiv al teritoriului și administrarea apelor maritime. Așa cum încearcă în acest moment Marea Britanie.

Sursa: libertatea.ro

Emil Racoviţă, primul biolog român

care a cercetat Antarctica

 

Emil Racoviţă, primul român care a ajuns în Antarctica, a pus piatra de temelie a biospeologiei, ştiinţa care studiază fauna şi flora peşterilor. În 1920, când această ştiinţă se cristalizase pe deplin, tot el a întemeiat, la Cluj, cel dintâi Institut de Speologie din lume, adevărat centru al cercetărilor biospeologice mondiale. Visele sale şi spiritul său de aventură l-au purtat în Insulele Baleare şi Caraibe, America Latină şi Europa. Doctor al Facultăţii de Ştiinţe din Soborna, a semnat, în 1907, actul de naştere a biospeologiei, definită de el ca ştiinţă a formelor de viaţă din mediul subteran, prin publicarea studiului „Essai sur les problčmes biospéologiques“.

Racovita 1

Biologul, speologul şi exploratorul Emil Racoviţă s-a născut la Iaşi pe data de 15 noiembrie 1868, într-o familie de boieri moldoveni ai căror strămoşi au urcat pe tronul ţării în secolul al XVIII-lea. A copilărit în judeţul Vaslui, la Sorăneşti, iar primele studii le-a făcut în Iaşi, sub îndrumarea scriitorului şi învăţătorului de atunci, Ion Creangă. Pasiunea sa pentru ştiinţele naturale a fost descoperită de timpuriu, în timpul studiilor de la Liceul „Institutele Unite“, de către doi dascăli de elită, Grigore Cobălcescu şi Petru Poni.

Doctor în ştiinţe la Sorbona

După liceu, a urmat, la dorinţa tatălui său, Facultatea de Drept din Paris, dar, mai târziu, tânărul Racoviţă a renunţat, pentru a se dedica vocaţiei care s-a dovedit în timp că i-a fost destinată, iar în anul 1891, va absolvi Facultatea de Ştiinţe din Sorbona, avându-l ca profesor de zoologie pe cunoscutul om de ştiinţă Henri Lacaze-Duthiers.

A început să se impună ca specialist în ştiinţele naturale, printre oamenii de ştiinţă europeni, în anul 1986, când şi-a susţinut remarcabila teză de doctorat cu titlul, „Le lobe céphalique et lâencéphale des annélides polychétes“.

Prima perioadă de activitate şi-a consacrat-o studiilor de zoologie marină, la staţiunile de cercetare de la Roscoff şi Banyuls sur Mer, din Franţa, timp în care a descoperit, împreună cu G. Pruvot, 11 specii de anelide (viermi cu corpul cilindric).

A participat la expediţia din Antarctica, la bordul vasului Belgica

Referinţele remarcabile pe care le-a primit la susţinerea tezei de doctorat, începutul activităţii sale, cât şi mintea sa sclipitoare şi ascuţitul său simţ al aventurii l-au determinat pe polonezul Arctowski să îl recomande imediat căpitanului Adrien de Gerlache, căruia îi încolţise ideea organizării unei expediţii în Antarctica.

Astfel că Gerlache a alcătuit echipajul pentru bordul vasului Belgica, care, alături de nume sonore din vremea aceea, precum Georges Lecointe, secundul expediţiei, Roald Amundsen, norvegianul care doar peste câţiva ani avea să cucerească Polul Sud, medicul american Frederick Cook, rivalul lui Robert Peary în cucerirea Nordului, polonezii H. Arctowski şi A. Dobrowolski, îl include şi pe românul Emil Racoviţă, căruia îi dă în grijă laboratorul fotografic cu aparate ce formau imaginea pe plăci de sticlă, comandate special pentru expediţie la atelierele cunoscutului Antoine Lumičre, părintele cinematografului.

Racovita 2

Pentru Emil Racoviţă, „Expediţia Belgica“ a fost doar începutul. Nemărginita lui dorinţă de a afla ce este dincolo de faţa imediată a lucrurilor l-a purtat aproape în toate colţurile lumii.

A semnat actul de naştere a biospeologiei

A dus la bun sfârşit, într-un mod excepţional, misiunea din Antarctica, dintre anii 1897-1899, întorcându-se din această vestită călătorie cu o colecţie de 1600 de specimene botanice şi zoologice. A publicat apoi o cuprinzătoare lucrare despre cetacei.

După ce în Antarctica a dat unei insule descoperite numele profesorului său de la Iaşi, Cobălcescu, el şi-a continuat cercetările asupra animalelor marine, iar în 1907, semnează actul de naştere a biospeologiei, definită de el ca ştiinţă a formelor de viaţă din mediul subteran, prin publicarea studiului „Essai sur les problčmes biospéologiques“. În timp, a întreprins cercetări speologice în numeroase ţări.

A fondat primul Institut de Speologie din lume

După îndelungi explorări, Racoviţă s-a întors în ţară, iar întreaga sa activitate a căpătat un caracter oficial, căci în 1920 a devenit membru al Organizaţiei Universităţii din Cluj. Întors în capitala Transilvaniei, a fondat primul Institut de Speologie din lume, iar rezultatele biospeologice au fost excepţionale: 1.200 de peşteri explorate în Europa şi Africa, o colecţie incluzând 50.000 de animale de peşteră, 66 de tratate publicate despre fauna subterană, consemnate în 6.000 de pagini. Toate eforturile biologului român au avut pentru acea vreme caracter promotor, iar toate acţiunile sale de cercetare le-a făcut cu un singur scop: să înţeleagă istoria naturală a mediului subteran.

Până la începerea războiului, timp de 20 de ani, Emil Racoviţă a ocupat mai multe funcţii importante. A fost rector al Universităţii din Cluj, între anii 1929-1930, preşedinte al Academiei Române de Ştiinţe, în perioada 1926-1929, director al Institutului Speologic.

A fost ales şi membru al Academiei Române şi, pentru o vreme, a condus această înaltă instituţie. A fost membru al unor importante academii şi societăţi ştiinţifice străine.

Societatea Zoologică a Franţei şi Societatea de Speologie din Paris l-au ales preşedinte de onoare, iar în 1928, a condus primul Congres al Naturaliştilor din România. În toată această vreme a dus importante campanii pentru protejarea mediului înconjurător.

Timp de patru ani, în urma Dictatului de la Viena, din anul 1940, Facultatea de Ştiinţe, împreună cu Institutul de Speologie au fost mutate la Timişoara. Activitatea ştiinţifică din aceste centre s-a întrerupt. Întors la Cluj, Emil Racoviţă a făcut eforturi mari pentru a reorganiza institutul, dar nu a mai avut timpul necesar, căci marele cercetător român a murit pe 17 noiembrie 1947.

Anatrctica 2

Institutul de Speologie al Academiei Române îi poartă numele

Institutul de Speologie „Emil Racoviţă“, primul de acest gen din întreaga lume, s-a dezvoltat la iniţiativa marelui savant român. Crearea acestui institut a fost oficializată printr-o lege specială, promulgată la 26 aprilie 1920.

La început, institutul a funcţionat ca parte componentă a Facultăţii de Ştiinţe din Cluj, în cadrul căreia Emil Racoviţă a mutat şi sediul Societăţii Ştiinţifice „Biospeologica“, pe care a întemeiat-o în 1907.

La început, în cadrul Institutului de la Cluj şi-au desfăşurat activitatea, alături de Racoviţă, biologul René Jeannel, entomolog si biogeograf de seamă, şi elveţianul Pierre Alfred Chappuis, specialist în fauna acvatică subterană.

Reorganizarea institutului a fost făcută în anul 1956 de către profesorul Constantin Motaş. Acesta a mutat sediul central la Bucureşti şi a păstrat o secţie la Cluj. Patru ani mai târziu, institutul a trecut sub egida Academiei Române. Condus de profesorul Traian Orghidan şi profesoara Margareta Dumitrescu, a primit numele de Institutul de Speologie „Emil Racoviţă“. În prezent, cuprinde patru compartimente cu direcţii şi programe specifice de cercetare.

Staţia Law-Racoviţă – colaborare australiano-română în Antarctica

Prima şi singura staţie românească permanentă de cercetare din Antarctica a fost donată de guvernul australian României, în anul 2006, prin eforturile Institutului Polar Român, condus de inginerul Teodor Gheorghe Negoiţă.

Baza poartă numele primului explorator care a cercetat Antarctica de Est, Phillip Law, şi a lui Emil Racoviţă, primul biolog român care a cercetat Antarctica, în cadrul expediţiei Belgica, şi este administrată de Fundaţia Antarctica şi Institutul Român de Cercetări Polare. Staţia Law-Racoviţă este amplasată în Dealurile Larsemann, o zonă stâncoasă aflată la 3 km de coasta Ingrid Christensen. În apropiere, la aproximativ 2 km, se mai află Staţia Zhong Shan a Chinei, iar la 1 km distanţă, Staţia Progress II a Rusiei. Distanţa faţă de Bucureşti a staţiei Law-Racoviţă, în linie dreaptă, este de 13.352 km.

Statia Law-Racoviţă este compusă dintr-o clădire-laborator, cinci cabane satelit de tip iglu, fiind dotată cu radio VHF permanent funcţional, alimentat de la un panou solar, iar expediţiile au în general în dotarea lor şi telefoane prin satelit.

Baza nu are personal permanent, ci este folosită de echipele expediţiilor româneşti şi australiene pe durata şederii lor în Antarctica, în special pe timpul verii polare.