Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România este sărbătorită la data de 16 noiembrie.

La 16 noiembrie 1972, la Paris, în cadrul celei de-a XVII-a sesiuni a Conferinţei generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (desfăşurată între 17 oct.-21 nov 1972), statele membre ale UNESCO au adoptat Convenţia privind Protecţia Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural, se arată pe site-ul http://www.cultura.ro.

Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România a fost instituită prin Legea nr. 160/2013. Potrivit expunerii de motive a iniţiatorilor prezentei legi, postate pe site-ul www.cdep.ro, la cea de-a 34-a sesiune a Comisiei pentru Patrimoniu Mondial (2010), s-a hotărât ca data de 16 noiembrie să fie sărbătorită ca Zi a Patrimoniului Mondial. Prin declararea la nivel naţional a Zilei Patrimoniului Mondial, se promovează elementele noastre de patrimoniu mondial, pentru o mai bună cunoaştere a acestora, precum şi locul pe care îl ocupă cultura română în cadrul valorilor culturale internaţionale. De asemenea, se evidenţiază necesitatea protejării şi conservării acestora, oferindu-se, în acelaşi timp, şi un plus de imagine la nivel internaţional.

România are înscrise, pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO, opt elemente: biserici cu pictură murală din nordul Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea (1993); Mănăstirea Hurezi (1993); sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999); cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (1999); centrul istoric Sighişoara (1999); ansamblul bisericilor de lemn din Maramureş (1999); situl natural Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (1991) şi pădurile de fag antice şi primitive din Carpaţi şi alte regiuni ale Europei (2017, pădurile vizate din România fiind cele de la Izvoarele Nerei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Domogled-Valea Cernei, judeţul Caraş Severin; Masivul Cozia, Lotrişor, judeţul Vâlcea; Codrul secular Şinca, judeţul Braşov; Codrul secular Slătioara, judeţul Suceava; Groşii Ţibleşului şi Strâmbu Băiuţ, judeţul Maramureş).

De asemenea, România are înscrise şi şapte elemente pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii, respectiv ritualul căluşului (2008); doina (2009); ceramica de Horezu (2012); colindatul de ceată – dosar comun cu Republica Moldova (2013); dansul fecioresc din Ardeal (2015); meşteşugul ţeserii covoarelor de perete din România şi Republica Moldova (2016) şi practicile culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărţişorul) – dosar comun cu Bulgaria, Republica Macedonia, Republica Moldova (2017).

Cu prilejul Zilei Patrimoniului Mondial UNESCO din România sunt organizate activităţi culturale, sociale şi artistice şi sunt difuzate, prin mijloacele de informare în masă, materiale care vizează promovarea şi protejarea patrimoniului mondial UNESCO din România. AGERPRES

Național – VIVA FM